"Din ciclul: Cine nu are un Isarescu, sa si-l cumpere"
Astazi, pe Money Channel, am avut placuta placere sa-l urmaresc pe domnul Mugur Isarescu, Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, raspunzand la nenumarate intrebari din partea presei. Nenumarate, pentru ca intr-adevar a fost cea mai lunga serie de intrebari la care am avut vizibilitate.
Momentul ales, asupra caruia nu am sa insist aici, a fost cel dupa o consultare si un mesaj comun din partea Bancilor Nationale ale Cehiei, Ungariei, Poloniei si Romaniei.
Mesajele multe si mai mult sau mai putin precise. Dar as vrea sa pun accentul pe unul, mai exact pe vaicareala bancilor care se plangeau intr-una ca nu sunt lichiditati pe piata, ca rezervele minime obligatorii sunt mari (si chiar sunt, poate unele cele mai mari din Europa, dar tocmai acest lucru ne asigura o sanatate bunicica acum), si ca ele nu pot da credite catre clienti.
Problema este a pozitiilor long pe EUR/RON, mai exact iau lei, cumpar euro la 4.2 si astept dupa un "intamplator" raport al unei agentii sau alteia care ne informeaza despre posibilitatea ca Europa de Est sa devina noul Subprime, un 4.7, 5 sau cine stie? Vand acolo si marchez un profit decent de 10% pentru cateva zile de asteptare.
Si acum ma intreb? Cand avem niste banci care ne tenteaza cu 15, 16, sau si 18% sau peste dobanda anuala la RON, oare cum ar trebui sa vedem problema? Sunt doar disperate dupa lichiditati in general si ii taxam si noi clientii cu o dobanda frumoasa?
Sau practic le mai dam "munitie" sa mai faca un ban cinstit din presiune pe curs? Ca doar daca credite abia dau, de undeva trebuie sa castige si ele nu?
E de urmarit, voi lucra la un centralizator al celor mai bune dobanzi pe RON din piata. Bune sau disperate, depinde de unde privim desigur.
Ucraina, aproape de finish
Acum 7 ore
